Miercuri, 09 ianuarie 2013, ora 1300, în şedinţa Seminarului Stiintific de Profil din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei a fost examinata teza de doctor habilitat in pedagogie a dlui Ţvircun Victor, cu tema VALORIFICAREA CRITERIULUI ISTORICITĂŢII ÎN PEDAGOGIE, specialitatea 13.00.01 – Pedagogie generală. Consultant ştiinţific: Callo Tatiana, dr. hab. în pedagogie, prof. univ.
În ședința seminarului au fost prezenți 17 membri ai Seminarului Științific de Profil și 4 invitați, specialiști în domeniu.
Domeniul de studiu al tezei: pedagogie generală, valorile pedagogice ale istoricităţii.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. S-au adus dovezi ştiinţifice pentru ideea că sarcina pedagogică constă în a conferi propria actualitate în propria istoricitate fenomenului pedagogic abordat, ca o configurare în prezent a trecutului şi viitorului. În acelaşi rând, s-a dedus că armonizarea timpurilor în raport cu fenomenul pedagogic generează eficienţa acestuia. Deci a fost consemnat un fenomen nou pentru pedagogie, pe care teoria pedagogică existentă nu l-a abordat şi nici nu l-a explicat. În felul acesta, s-a completat cunoaşterea ştiinţifică în domeniul pedagogiei. De asemenea, s-a ilustrat interpretativ rolul intensificării gândirii, ca fenomen pedagogic rezultat din convergenţa istoricităţii; au fost elaborate principiile pedagogice ale intensificări. În acelaşi cadru de referinţă, s-a determinat reperul de bază în activitatea studentului în procesul formării sale profesionale, degajat din acmeologia educaţională, acesta fiind Reflepractica, ca o noţiune care vizează cultivarea gândirii teoretice. S-a constatat că dezvoltarea conceptual-cognitivă a studentului formează gândirea lui ca pe o acţiune spiritual-ştiinţifică. A fost elaborat şi fundamentat ştiinţific Modelul valorificării istoricităţii în pedagogie (MVIP), care indică calea spre un demers educaţional cât mai eficient prin integralizarea entităţilor componente ale istoricităţii.
Nouă direcţie de cercetare: Valorificarea istoricităţii fenomenului pedagogic, care indică faptul că un fenomen pedagogic este prezentizat în temeiul necesităţii lui şi tot ce se produce cu un fenomen pedagogic existent, se întâmplă în timp în baza a ceea ce s-a produs între timp şi este deci intratemporal. Această teză ştiinţifică fundamentează un nou domeniu de cercetare al pedagogiei – Chronopedagogia.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. În contextul problematicii abordate, au fost ilustrate componentele criteriale ale istoricităţii ca un criteriu de necesitate, de orientare, de definire, de identificare. A fost proiectat şi fundamentat teoretic şi metodologic Referenţialul dezvoltării capacităţii conceptual-cognitive a studentului în procesul educaţional, care specifică indicatorii de intensificare a cunoaşterii şi gândirii studentului, descriptorii acestora şi activităţile de dezvoltare a capacităţii studenţilor. Implementarea Reflepracticii în procesului educaţional a demonstrat valoarea acesteia în dezvoltarea capacităţii conceptual-cognitive a studentului. Valorificarea intensivă a resurselor capacităţii studenţilor, printre care se înscriu şi dinomiile pedagogice, a ilustrat veridicitatea afirmaţiilor că fenomenele pedagogice trebuie să fie temporalizate.
Structura tezei: introducere, cinci capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 266 titluri, 9 anexe, 225 pagini de text de bază, 16 figuri, 13 tabele, numărul de publicaţii la tema tezei 38.